SOTEU: o nouă speranță sau riposta imperiilor?

Bruxelles, 14.09.2022

Puncte cheie:

• Discursul privind Starea Uniunii din 2022 a evidențiat câteva inițiative bune, însă implementarea celor mai multe dintre acestea este în la nivelul guvernelor naționale. Mai mult decât un program politic, riscă să fie o listă de solicitări către Consiliu.
• Cu o singură excepție, eșecul președintelui Comisiei Europene von der Leyen de a prezenta vreo propunere concretă de follow-up la Conferința privind viitorul Europei.
• Chiar dacă von der Leyen a menționat nevoia schimbării tratatului, Președinția cehă a declarat că va amâna orice decizii privind o posibilă convenție. Într-o perioadă de provocări globale schimbarea instituțională este mai mult decât necesară. 

În discursul despre Starea Uniunii, președintele von der Leyen a sprijinit nevoia unei reforme instituționale a UE, chiar dacă destul de vag, însă recenta notă a Președinției cehe a Consiliului UE a potolit deja toate speranțele: tema va fi discutată, dar nicio decizie privind o convenție europeană nu va fi luată în timpul acestui semestru. Din nou, Comisia evidențiază un program de acțiune, dar viziunea este amortizată de Consiliu. Starea Uniunii a devenit mai mult o cerere către statele membre, departe de ideea unui program de guvernare. 

Ursula von der Leyen a pledat pentru apărarea cetățenilor prin reglementarea pieței energiei, pentru apărarea democrației prin lupta împotriva corupției și împotriva interferențelor globale ale altor imperii, precum China și Rusia. Punând sprijinul pentru Ucraina în inima discursului ei, s-a angajat să contribuie la consolidarea pieței unice, să investească în piața muncii și să facă din Uniunea Europeană un lider în aprovizionarea cu materiile prime esențiale pentru tranziția digitală. A anunțat dorința de a consolida cooperarea internațională cu Africa și cu America Latină, și a reiterat sprijinul pentru extinderea către Balcanii de Vest și Parteneriatul Estic, chiar și fără angajarea credibilității și a unei energii mai mari pentru acest proces. 

Președintele a prezentat un plan valoros, însă nu putem agrea că agenda Uniunii Europene depinde în esență de guvernele naționale în locul Comisiei Europene. Cele mai importante propuneri de până acum, precum pachetul privind resursele proprii ale UE, sunt blocate de veto-uri individuale sau de inacțiune în Consiliul UE.  

Dar fără a avea resurse clare pentru implementarea multora dintre programele anunțate astăzi nu vorbim mai mult decât despre speranțe, în timp ce agenda politică prezentată se va baza pe abilitatea sa de a convinge guvernele europene să găsească soluții comune. 

În fapt, procesul de luare a deciziilor interguvernamentală se dovedește în acest context nu doar lipsit de credibilitate, ci și de răspundere publică și nedemocratic. 

Președintele a accentuat nevoia unui dialog intergenerațional, dar a eșuat în a oferi soluții principalelor cerințe ale Conferinței privind viitorul Europei, contrar promisiunilor sale anterioare.  A amintit pe scurt acest aspect, dar nu a reușit să furnizeze vreo propunere concretă cu excepția unei inițiative pentru protejarea sănătății mintale. Executivul UE trebuie să implementeze toate propunerile în aria sa de competență, incluzându-le pe cele care merg dincolo de prioritățile sale, și să sprijine procesul de schimbare a tratatului inițiat de Parlamentul European. 

Va reuși mesajul de astăzi să fie livrat cu succes și să alimenteze o nouă speranță? Sau va fi vorba de bune intenții înecate de interese naționale încă o dată, lăsând alți actori globali cu sarcina de a modela lumea viitorului? Guvernele europene și Consiliul au responsabilitatea de a oferi un răspuns acestei întrebări.